Blogu’ lui Zeffy

Probabil că atunci când se va posta ceea ce scriu aici, voi striga “Prezent” la ultima strigare a catalogului din liceu. Nu pot să-mi dau seama când au trecut anii . Prea repede. De fapt mult prea repede. Păcat, mai aveam multe de făcut prin liceu.
Gata, s-a terminat o perioadă, începe alta. Cum a fost? Frumoasă. Bune şi rele s-au amestecat în aceşti patru ani. Era o vorbă : ” Cele bune să se adune, cele rele să se spele” (parcă aşa îmi amintesc)…
Laurian, că el e vedeta postului, a fost ca o a doua casă pentru mine. De multe ori am şi dormit acolo (mă refer prin ore:p), dar şi multe au fost zilele când am stat zile întregi prin liceu, prins cu diferite activităţi. Laurianul are ceva aparte în el. Poate că vechimea clădirii sau unii profesori sau de ce nu şi elevii îl fac special. E un sentiment plăcut ce-l simţi când intrii , dar şi mândria de a fi elev. Laurianul m-a învăţat multe (pe lângă obiectele şcolare). Aş mai scrie multe chestii despre ce-am făcut prin liceu, dar m-aş lungi prea mult şi aş pierde cursul festiv.

Concluzie!? Laurianul nu e doar un liceu, e mult mai mult decât atât, e o stare de spirit…
Având în vedere că postul se va autopublica, revin cu poze şi impresii de la ultimul curs, fie el şi festiv.

Ar mai fi ceva? Vine bacul, deci baftă tuturor la bac şi admitere prin facultăţi şi cel mai important e să ne vedem peste 10 ani :D..

COMPACT - MA VOI INTOARCE
Asculta mai multe audio Muzica »

Vreau să le MULŢUMESC tuturor, fie că mi-au fost profesori, colegi, cunoştinţe vizuale de prin liceu, pentru aceşti 4 ani.

Bogdan îmi aruncă o leapşă cu şi despre emo.
Şi am făcut testul şi aşa grăi

Esti 19% Emo. Forta de neoprit. Esti foarte tare! Daca ti se intampla ceva rau, te ridici, te scuturi si mergi mai departe. Ce mare lucru, nu? Bine lucrat! Tine-o tot asa. Multumesc ca ai jucat…

Ariel, Leyla şi Omuleţul de plastic, cât de emo sunteţi?

Prin ce se deosebeşte ziua de azi de cea de ieri? Prin tot… Azi e o nouă zi, soarele străluceşte, păsările zboară.. totul e mai frumos decât ieri…
Uite spre exemplu ieri la ora asta (11:13) nu începuse Campionatul European de Fotbal (de care mi se rupe), pe când acuma, fix în momentul acesta, dacă deschizi tv sau te uiţi pe net 9 din 10 ştiri sunt despre el. (ieri era 8 din 10).
Totul se poate schimba într-o zi. …. Azi eşti, mâine nu mai eşti.
Gata, s-a terminat pauza de filosofat aiurea. Mă întorc la forţele mele, la conservările mele, la relaţiile dintre personajele fictive din opere, la ecuaţiile , dar mai ales la necunoscutele mele..
Mai e puţin şi începe bâlciul…

gogol bordello- start wearing purple
Asculta mai multe audio Reclame »

Nu te uita la mine.

Hai, da-i drumul, razi de mine ca nu-s mai mare, mai frumoasa, mai desteapta. Mai…Nu-stiu-cum. Am nevoie sa aud rasul cuiva, chiar si rautacios sa fie, numai Ras. Ceva care sa denote vocea unui , dar fara ca acesta sa foloseasca …. Cuvinte. Cuvintele dor. Stii, asa cum scrie pe orice cacat de carte postala de la orice chiosc, Cuvintele dor cel mai rau. Stii de ce? Fiindca nu implica durere fizica. (Suntem alergici la durere fizica.) Fizic vorbind, atunci cand auzi Cuvinte nu se intampla mai multe decat atunci cand mergi la buda. Hm…Dar inauntru…Ohoooooo…Mii de buline minuscule cu ochisorii bulbucati si manute rosii se trantesc de un geam mare si verde si il zgarie cu unghiutele lor pana reusesc sa…Afecteze. Mama…Asta se intampla la mine, cand aud Cuvine. Poate ar trebui sa nu mai vorbim. Poate ar trebui sa-L rugam pe Nenea Al Mare Cu Pelerina sa dea sonorul mai incet. Sau chiar pe Mute. Sau sa ne lase dracului in standby vreo cateva milenii.

-Hai, ce faci? Tot dormi? Trezirea!!!

-Imediat…

-Daca ma gandesc mai bine… Stai acolo. Vin si eu imediat ce Dau drumul la…Cuvinte.

Leda.

O poză destul de reuşită, zic eu

Şi la o poză, merge şi o melodie…

Iris-floare de iris
Asculta mai multe audio Muzica »

Este 6:51. Nu pot să dorm de mult. Am mai citit ceva, am deschis puţin tv-ul. Stres de bac? N-am să recunosc, dar poate e. Şi după discuţia de aseară cu o prietenă am putut trage o singură concluzie:

Fiecare persoană trebuie judecată doar pentru lucrurile făcute, nu pentru ceea ce este!

Aşa că dragii mei “prieteni”, urâţi-mă cu motiv.
Eu vă iubesc, aşa proşti cum sunteţi şi vă dau şi dedicaţie…

Semnal M - Tinara dimineata
Asculta mai multe audio Muzica »

Simplu, o ghicitoare…

Când îi spui numele dispare? Ce e?

E cu premii

Jo n-are voie sa raspunda

Aşa deci azi este 1 iunie. Toată lumea vuieşte, toată lumea e ocupată, mulţi au şi emoţii. Dar ce se întâmplă azi!? Azi e Ziua când trebuie să puneţi ştampila cu TATOV pe un nume Copilului şi bineînţeles a celor care se cred încă copii.Aşa că tuturor ce sunt copii le urez “La mulţi ani!”

Şi mergeţi la vot şi votaţi cu Partidul Creta Colorată!

Grasu XXL - Sa fim copii.mp3
Asculta mai multe audio Muzica »

Este ora 22:30 si bate cineva la uşă. Era un membru unui partid să-mi dea un pliant. Când am ajuns acasă pe clanţa uşii o chestie de la acelaşi partid. Este vorba bineînţeles de cei de la PDL , adică acel partid care a pus afişe pe parbrizele maşinilor şi care a doua zi lipeau foi cerându-şi scuze. Deci ştiu pe cine nu votez.
Şi nici pe nenea de la PC. Din acelaşi motiv. Afişele electorale nu se pun pe geamuri, parbrize etc. Dar nici pe cei de la PNL, parcă nu i-aş vota din cauza poluării fonice, iar pe cei de la PSD ,nu-i votez din cauza unui puşti ce e membru şi când încerca să mă convingă murea de râs. Dar mă voi duce la vot. Nu ştiu încă pe cine voi vota…

Discutam zilele trecute cu Ioana (Jo, pentru prieteni) despre copilărie. Şi ne-am adus aminte de creta colorată, aşa că ne-am gândit să ne facem propriul nostru partid.Cum se va numi? Simplu: Partidul Creta Colorată. Avem şi slogan : ” Pentru o viaţă uşurată, votaţi Creta Colorată!” Şi ca orice partid ce se respectă avem şi platformă electorală:
- la noi în partid fiecare are locul lui,şotronul lui,creta lui şi culorile pe care le vrea el;
- fiecare zi e diferită;
- nu este permisă tristeţea în partidul nostru;
- dacă înjuri, pleci din partid
Toată lumea poate fi admisă în partidul nostru. Sediul este peste tot,atâta timp cât zâmbiţi şi nu uitaţi să fiţi fericiţi.

Căutam imn. Cine ne ajută să găsim un imn pe măsura partidului nostru va primi ca premiu o cutie de cretă colorată.

Şi nu uitaţi!!! VOTAŢI CRETA COLORATĂ!

Vorbeam azi cu Ioana, despre lucrurile frumoase din noi (astfel de discuţii mai rar pe la noi), cu toate acestea, am rămas azi total impresionate de un lucru. Ca toate celelalte, banale şi de toate zilele, astfel de lucruri par superbe când ai ocazia, la un moment dat să le acorzi o secundă de atenţie. Eram deci la o înmormântare, într-un sat mărunt de prin împrejurimile Botoşanilor numit Băluşeni. În curte, lume multă: cunoscuţi şi necunoscuţi, îndureraţi sau doar gură cască, copii care fuseseră învoiţi de la şcoală ca să poarte coroanele…mici şi mai mari, fetiţe şi băieţi şi noi, care în timpul aşteptării am luat postul liber de observator, dând atenţie detaliilor. Aşteptam cu toţii într-o zi de-a dreptul toridă, să formăm convoiul spre cimitir… La un moment dat, plictisiţi de aşteptare, copiii se uitau în jur cam ce ar putea face ca să mai treacă timpul. Lângă ei o movilă de pământ, la poale, puţin nisip şi cel mai important, umbra salvatoare a unui cireş…În minutul următor toţi băieţii, aruncându-se la pământ cu beţe, cu hârtii, sau cu orice altceva aveau la îndemână, au început să conceapă ceea ce urma să fie, cel mai probabil, harta următoarei bătălii sau poate a unei comori ascunse. Făceau cu rândul, fiecare exprimând idei din ce în ce mai trăsnite. De sus, de undeva, ochii atât de clari şi inocenţi ai fetiţelor arătau o încruntare teribilă: «Treceţi în picioare, suntem la înmormântare nu la Tataia-n curte! » Vine reproşul celei mai mari, considerată responsabilă pentru cuminţenie. Băieţii s-au ridicat sfioşi şi ruşinaţi că au dat voie acestui minut atât de deşucheat să întrerupă momentul solemn. Priveau cu regret harta aproape perfectă iar în privirea lor lucitor-şmecherească se vedea speranţa: « poate altă dată ! ». Impresionate am fost de două lucruri: de cât de uşor pot găsi copiii ceva distracţie şi de momentul în care considerându-se responsabili copiii, au aruncat în spate jocul, orânduindu-se în linia regulilor şi a normei. Am suferit atunci, ştiind că ei nu mai au mult din copilărie şi iată, nici acum nu sunt lăsaţi să se bucure de ea…

Andra