Veste amară
Vorbeam azi cu Ioana, despre lucrurile frumoase din noi (astfel de discuţii mai rar pe la noi), cu toate acestea, am rămas azi total impresionate de un lucru. Ca toate celelalte, banale şi de toate zilele, astfel de lucruri par superbe când ai ocazia, la un moment dat să le acorzi o secundă de atenţie. Eram deci la o înmormântare, într-un sat mărunt de prin împrejurimile Botoşanilor numit Băluşeni. În curte, lume multă: cunoscuţi şi necunoscuţi, îndureraţi sau doar gură cască, copii care fuseseră învoiţi de la şcoală ca să poarte coroanele…mici şi mai mari, fetiţe şi băieţi şi noi, care în timpul aşteptării am luat postul liber de observator, dând atenţie detaliilor. Aşteptam cu toţii într-o zi de-a dreptul toridă, să formăm convoiul spre cimitir… La un moment dat, plictisiţi de aşteptare, copiii se uitau în jur cam ce ar putea face ca să mai treacă timpul. Lângă ei o movilă de pământ, la poale, puţin nisip şi cel mai important, umbra salvatoare a unui cireş…În minutul următor toţi băieţii, aruncându-se la pământ cu beţe, cu hârtii, sau cu orice altceva aveau la îndemână, au început să conceapă ceea ce urma să fie, cel mai probabil, harta următoarei bătălii sau poate a unei comori ascunse. Făceau cu rândul, fiecare exprimând idei din ce în ce mai trăsnite. De sus, de undeva, ochii atât de clari şi inocenţi ai fetiţelor arătau o încruntare teribilă: «Treceţi în picioare, suntem la înmormântare nu la Tataia-n curte! » Vine reproşul celei mai mari, considerată responsabilă pentru cuminţenie. Băieţii s-au ridicat sfioşi şi ruşinaţi că au dat voie acestui minut atât de deşucheat să întrerupă momentul solemn. Priveau cu regret harta aproape perfectă iar în privirea lor lucitor-şmecherească se vedea speranţa: « poate altă dată ! ». Impresionate am fost de două lucruri: de cât de uşor pot găsi copiii ceva distracţie şi de momentul în care considerându-se responsabili copiii, au aruncat în spate jocul, orânduindu-se în linia regulilor şi a normei. Am suferit atunci, ştiind că ei nu mai au mult din copilărie şi iată, nici acum nu sunt lăsaţi să se bucure de ea…
Andra
Explore posts in the same categories: Ideile altora
May 27th, 2008 at 10:28 pm
andra,nu pot sa cred ca ai uitat sa mentionezi de ciresul care facea umbra si de mormanul de caramizi si de copilul care isi arata tricoul in speranta ca va atrage atentia celorlalti…
a fost o zi…
ce inseamna sa fii copil…
ce inseamna sa fii adult…
May 27th, 2008 at 10:39 pm
”nici acum nu sunt lăsaţi să se bucure de ea…”
Da` bun prilej au găsit să se bucure de ea :))
May 27th, 2008 at 10:42 pm
si intotdeauna copiii vor fi speciali, mai ales cei de la tara. ei intotdeauna vor sti sa rada sincer, sa tina la lucrurile marunte, ce pentru emancipatii de la oras li se vor parea depasite. incet uitam sa radem… pacat
May 27th, 2008 at 10:54 pm
Apropo de asta, vb cu un prieten nu de mult despre o disutie intre 2 copii in tramvai. Spuneau bancuri si cica erau destul de misto…si spune unu’ bancu’…si celalalt sec :”LOL” (fara vreun suras sau grimasa). Si ne miram impreuna cum lumea uita chiar si sa rada, de oboseala, de griji, sau char de lene si din dorinta de a face totul cat mai simplu si mai util……”LOL”………………..
May 27th, 2008 at 11:22 pm
ce face internetul din om…
ar trebuie interzis copiilor sub 12 ani…
mai exista si jucarii si creta colorata si pistoale cu apa…
de ce le uitam?
May 28th, 2008 at 7:46 am
@ Dida
Asta era si esenta textului meu. De ce le impunem copiilor, in inocenta lor atat de caracteristica, bariere “n-ai voie; stai cuminte ca te papa catelu (vai ce ma enerveaza fraza asta!!!), etc etc etc.” Bineinteles ca acei copii nu semanau absolut deloc cu cei din tipologia prezervativului ca sa le zicem asa. Stateau cuminti, nici macar nu faceau zgomot, doar ca se plictiseau. Asta fac normele: plictisesc si banalizeaza pana la disperare. Nu e infernal asta pentru un copil?
@ Jo… Vezi postul lu’ Zef despre copii…si generatia “urbanizata”…a, si ar rade lumea de tine daca ar auzi ca ai propune o lege pt interzicerea internetului la minori:))) Nu as vrea sa stiu reactii…
May 28th, 2008 at 3:27 pm
@Jo da mai exista, dar multi au uitat cum sa le foloseasca
May 28th, 2008 at 9:07 pm
Andra, păi atunci mai bine s-ar milita pentru a lăsa liberi copiii dar în sensul de a nu îi obliga să stea la un anumit eveniment…
Evident, o înmormântare nu e ceva plăcut, nici distractiv. Dar nici nu e ok să mergi şi să cauţi modalităţi de distracţie, oricât de copil eşti, este o lipsă de respect pentru cei îndureraţi.
Mai mult, de ce ai sta la evenimentul ăla dacă nu îţi pasă şi te gândeşti la plictiseala enormă? Mai bine nu ar fi obligaţi să meargă, toată lumea fericită
May 28th, 2008 at 9:07 pm
Mă rog, “fericită” atât cât se poate… în respectivul context
May 28th, 2008 at 9:12 pm
de acord cu tine daca macar ar fi deranjat cu ceva:P sa zicem doar ca fiecare simpatizeaza cu cine vrea :)) tu cu fetita eu cu baiteii…poate intr-un moment de nebunie vroiam si eu sa uit de toate si sa ma joc si eu…pt un moment nu ar mai fi contat nimic (exact asa li s-a intamplat si lor, oricum mai mult de 2 min nu a durat toata faza) Da nu mai spunem nimic ca divulgam misterul si dupa aia se duce naibii tot farmecul textului
fiecare cu opiniile sale:P
May 29th, 2008 at 9:04 am
draga mea dida,din fericire nu propun nici un fel de lege pentru ca pur si simplu ma refer la parintii care pentru a-si usura rolul de parinti cumpara un calculator,baga un fir cu ‘net si isi fac copiii fericiti…
ti se pare normal ca un copil de 8 ani sa stea in fata calculatorului aproximativ 7 ore?
si totusi un copil nu e mai fericit cand de ex face un castel de nisip?sau atunci cand joaca sotron cu altii copii(socialzeaza)?
sau nu stiu…
copii au nevoie de mult mai mult decat un calculator conectat la internet
May 29th, 2008 at 9:16 am
Împăcare, împăcare, fără nicio supărare….
May 29th, 2008 at 10:03 am
nu e nici o suparare
fiecare are libertate de exprimare,bineiteles in limita bunului simt
May 29th, 2008 at 10:19 am
intradevar copiii sunt copii.dar nu neaparat cei de la tara sunt cei care “stiu sa zambeasca sincer” and stuff.
pot sa zic ca am vazut copii de la tara…dar tarani frate nu gluma.
dar mai exista si oameni ca pe vremea noastra.
May 29th, 2008 at 10:23 am
Opiniile sunt opinii, eu am “relatat” doar ce am vazut, nu am avut o clipa tendinta sa generalizez sau sa acuz pe cineva, dimpotriva. Am spus ceea ce am vazut, nimic mai mult, nimic mai putin. De acum fiecare intelege ce vrea…Oricum, bucura-te Zef ca-ti facem audienta :)) Am inchis aici subiectul…
June 3rd, 2008 at 1:24 am
am vrut să zic ceva, dar mă abţin. de fapt, zic. sau nu, mai bine tac (se supără Zeffy). sau nu…of!
ţin minte că eu fugeam de înmormântări ca de dracu’, pentru că după visam urât un an de zile, noapte de noapte! încă-mi e frică de-aşa ceva.
June 3rd, 2008 at 8:58 am
@A.Faith trăim într-o ţară liberă comunistă , deci spune ce-ai pe suflet
June 3rd, 2008 at 9:32 am
Si de ce s-ar supara Zeffy ca tu fugeai de inmormantari?:)) Acuma daca tot ai inceput, termina-ti ideea…
June 3rd, 2008 at 10:35 pm
ah,nu :))
faptul că eu fugeam de înmormântări n-are nicio legătură cu ce m-am abţinut eu. Zeffy, pune-ţi şi tu pluginul ăla care îţi trimite pe mail o notificare când cineva comentează la un articol, să-mi fie şi mie mai uşor să urmăresc discuţiile.
June 3rd, 2008 at 10:56 pm
ariel :))
June 5th, 2008 at 12:49 pm
păi vorbeşte cu el.
June 5th, 2008 at 7:16 pm
A…pana la urma care-i faza?