Blogu’ lui Zeffy

“Fluturele negru” a aterizat şi în ATLnews. Alex Sîrbu a scris ceva despre campanie şi a făcut şi un mic afiş. Să vedem ce-a scris:

Început dintr-o joacă „Fluturele negru” a
evoluat ca un experiment literar autentic.
La propunerea lui Liviu Goldenberg şi a
elevei Andra Agachi, s-a început o proză care se
doreşte a fi continuată de toţi cei care, prin puterea
imaginaţiei, pot da viaţă făpturii încă fluctuante a
fluturelui negru. O discuţie aparent anodină a născut această idee, care, dincolo de graniţele vârstei, pare să suscite imaginaţia şi celor care au păşit prin Laurian cu ani în urmă. Zborul izvorăşte din cuvinte, iar cuvintele voastre pot, la rândul lor, să conducă fluturele negru spre un zbor mai înalt. De aceea vă invităm să scrieţi, trimiţând textele voastre pe adresa de e-mail a revistei culturale „Sarmis”: sarmis.laurian@yahoo.com
Puteţi lectura textele deja scrise pe următoarele adrese de www.elenaagachi.wordpress.com sau www.zeffy.we3d.net Aceste proze vor fi publicate în revista culturală a colegiului nostru, revista „Sarmis”. În proiect, este posibilă includerea lor într-un volum, care să fie vândut în scopul strângerii de fonduri destinate unor acte de caritate. Aşteptăm textele voastre!

Prindeţi un fluture într-un insectar de gânduri!…

Iar Oana şi Cezar au scris două articole tot cu fluturi şi tot negrii. Le mulţumesc şi-i salut, sperând să nu se supere că le-am postat şi eu.

De la Oana

“Fluturaş, nu mai ai aripioare, domnu’ conte ţi le-a retezat :-s . . .”
Bietu’ fluturaş!
Uite care este, de fapt, treaba!

fluturas

Fluturaşul era plin de voioşie, veşnic tânăr şi energic, emana bună dispoziţie oriunde îl duceau aripioarele, ştia să aprecieze natura la adevărata-i valoare. Era tipul de “om” optimist, ce ştia să mulţumească Cerului pentru ceea ce are, pentru faptul că este în viaţă, pentru că mai poate zbura şi are, de fapt, darul de a vedea de sus ceea ce alţii nu văd indiferent de unghi- realitatea.
Îi plăceau oamenii, îi plăcea să creadă că fiecare are un strop de bunătate în adâncul sufletului, deşi nici unul dintre ei nu o afişa.

Care-i treaba cu contele? Asta m-am întrebat şi eu o perioadă bună de timp! Contele era fratele geamăn al fblack butterflyluturaşului. Pateeeeeetic, ha?
Nu-i de mirare, fusese respins de familie, căci era unul negru, nu se potrivea coloritul cu cel al părinţilor.
Invidia fluturelui negru era mare!
Poate culoarea sa fusese cea care îi influenţase şi personalitatea . . . Nu! În realitate, incidentul din trecut, de a fi respins de ai lui fusese cel care declanşase ura. Da, ura! . . . aceasta, amestecată cu egocentrismul şi dezgustul faţă de întreaga lume ce ţinea atât de mult la aparenţe l-au dus pe acesta în stadiul de a-şi pierde controlul.
Situaţia neaşteptată, prezentată în melodie, este cea care duce la o răsturnare de situaţie, lucru la care nici măcar fluturele negru nu s-ar fi aşteptat.
Odaacum s-a schimbattă retezate aripile, fluturaşul pierde orice urmă de culoare, orice frântură de optimism şi energie.
Ciudat! Este şi el unul negru acum, dar este acceptat de familie. De cei din jur, însă, nu! De ce?
Era inacceptabil şi nu avea pic de logică, pentru fluturele în culpă. De ce el nu fusese acceptat de familie, aşa negru cum era? Avsese şi el sentimente bune odată . . . Ar fi putut fi totul bine . . . Dar acum nu mai contează!
Ceva nu era în regulă, dar nu îl mai interesa. Avea să se descurce singur ca şi până acum, avea să trăiască înconjurat de veninul verbal şi moral al celor din jur . . .

Iar relatarea avea să continue dacă eu nu aveam latina mâine. Trebuie să mă odihnesc.

VA URMA . . .

Şi de la Cezar

De ce ideea de fluture e ceva pur, dar ideea de fluture negru e pe loc respinsă?
Ce vină are fluturele negru că e negru?
Ce vină ai tu că eşti un fluture negru? De ce eşti învinuit numai pentru faptul că eşti..altfel? Eşti doar un fluture…
De ce fluturii noştri sunt pe zi ce trece mai negri? Cine îi înnegreşte? Ei ce vină au?
Un fluture negru…E parcă o combinaţie la fel de reuşită ca Mentosul şi Cola. Oamenii asociază negrul cu răutatea. Cu tristeţea. Cu moartea. Parcă nu poţi concepe puritatea fluturelui…în haine negre. De ce? Ce vină are fluturele?
Poate că fluturele negru a vrut să fie negru.
Poate că fluturele negru pe care îl ştim noi este de fapt un nevinovat fluture alb…
Hai să ignorăm haina neagră a fluturelui!

Mulţumesc tuturor ce-au scris!

This entry was posted on Thursday, March 27th, 2008 at 11:45 pm and is filed under Ideile mele. You can subscribe via RSS 2.0 feed to this post's comments. You can comment below, or link to this permanent URL from your own site. Your comments will appear immediately, but I reserve the right to delete innapropriate comments.