ATLnews
“Dacă voi câştiga Miss, voi lupta pentru salvarea balenelor moarte din Oceanul Pacific”
Cam aşa ar suna discursul unei participante la Miss Univers. Acolo fiecare dintre concurente luptă pentru ceva, pentru salvarea sau îmbunătăţirea unei chestii. De obicei, se zice că “voi lupta pentru bunăstarea societăţii”.
Să lăsăm acele tinere frumoase să concureze pentru ce vor ele. Aseară am luat decizia (aici mă refer la echipa redacţională) să renunţăm la varianta printată a ATLnews. Vai, acum urle şi ţipete. Cum de ce? Foarte simplu. Pentru un număr al ziarului se folosesc foi, foile sunt făcute din copaci, copacii se taie, deci am devenit brusc ecologişti. Ne gândim la copaci şi la faptul că de plantat un copac e greu, dar de tăiat e simplu. Decizia nu are nicio legătură cu aşa zisul scandal de pe un blog, ci doar motive pur ecologice. Dar nu s-a renunţat la ATLnews. Se va tipări în continuare în versiune online (ca şi ziarele mari :D) pe site-ul liceului www.laurian.ro şi la mine pe blog, în pagina specială dedicată ziarului, şi anume ATLnews.
O seară bună!
Explore posts in the same categories: Liceu
February 22nd, 2008 at 12:18 am
Liviu, eşti foarte diplomat, dar nu cred că rezolvă ceva diplomaţia ta!
Aş dori să comentez ceva pentru cei care se consideră mereu ofensaţi de câte o iniţiativă, cum este aceasta, a noastră: acum mai mulţi ani a existat o publicaţie iniţiată de elevii din zona “supărată pe tot”. publicaţie pe care ei au numit-o “Ghilotina”. Evident, cum Laurianul e un liceu al contrastelor, nu s-a luat nimeni de ei, noi eram chiar încântaţi că , în felul acesta, se deschide o supapă şi se vor revărsa nişte frustrări, visul oricărui elev fiind să -şi bată joc de profesorii lui! Aşa că am permis atunci Ghilotinei să ghilotineze… Au criticat ei preţ de o ediţie - două, nu mai ştiu exact, dar au fost până în 10 ediţii… Tot aşa, nişte foi, scrise pe ambele părţi… Au folosit şi limbaj suburban, au încercat de toate. S-au simţit bine, în fine… Şi?? Crezi cumva că au avut succes? Crezi cumva că toţi elevii s-au apucat să-i susţină? Ei bine, nu! A fost tot aşa, o enervare, o doză mare de NU ŞTIU CE, un vis spulberat, precum toate visele. Imi amintesc cum stăteau, bieţii copii, cu foile sub braţ, încercând să le vândă colegilor lor pe câţiva lei, cum ceilalţi treceau pe lângă ei, ignorându-i!
Aşadar, adepţii “underground” să fie convinşi că, dacă pe blog sau pe alte canale sunt capabili de nişte comentarii, a face un eseu sau o pagină publicabilă cere un efort CREATOR cu totul special, de care puţini sunt capabili!
E simplu, e uşor să distrugi, dar e infinit mai greu să construieşti.
Noi ne-am propus, cu cei de cl. a IX a şi nu numai, tocmai acest lucru şi nu ştiu de ce nu s-a înţeles exact.
Nu putem sta mereu cu faţa către detractori, să le dăm explicaţii!
Dar nici nu putem ignora teribila rezistenţă la cultură, la atitudine, pe care o au!
Nu mai printăm, aşadar, ATLN pentru că: ocrotim copacii, pentru că nici nu mai avem bani de hârtie, pentru că ne enervează duduile din zona “underground”, pentru că, nu-i aşa, nu vrem să fie hârtii pe aruncate prin liceu…
Nu mai printăm ATLN pentru că NU MAI ARE NICI UN SENS, PENTRU CĂ NE PIERDEM ÎNCREDEREA ÎN LITERA TIPĂRITĂ, PENTRU CĂ NE CONSOLEAZĂ INTERNETUL, ACEASTĂ JUCĂRIE CARE ÎNDEAMNĂ LA SINGURĂTATE ŞI, DE MULTE ORI, LA IMBECILITATE.
NU MAI PRINTĂM ATLN PENTRU CĂ NU NE E, NU NE-A FOST NICIODATĂ DOR SĂ PIPĂIM O CARTE, SĂ MÂNGÂIEM O FOAIE DE HÂRTIE, SĂ ADULMECĂM MIROSUL DE CERNELURI… Nu avem aceste nostalgii, nu avem nici un fel de nostalgii, de fapt…
Ne simţim bine aşa cum suntem, nu dorim să primim lecţii de la puşti de clasa a IX, suntem foarte buni, foarte toleranţi, foarte calmi…
February 22nd, 2008 at 9:47 am
ştiu ce a fost Ghilotina, cu toate că n-am prins-o de când sunt în liceu. Acum un an (poate doi) s-a încercat reeditarea ei. Şi a mai văzut cineva Ghilotina? Tot în stadiul de idee, a rămas. A critica este foarte uşor, a ajuta e o muncă extraordinar de grea, dar une nu există bunăvoinţa, degeaba.
Ştiu că am fost diplomat, asta era şi ideea. Nu vreau să creez al treilea război mondial sau revolte de stradă (le las pentru Belgrad:( ) .
February 22nd, 2008 at 3:07 pm
Trebuie să admit că am fost foarte surprinsă când am aflat că ATL News nu va mai fi tiparit! Am regretat, deoarece era una din modalităţile de a ne destăinui, de a împărtăşi impresii personale atât cu elevii, cât şi cu domnii profesori, de mai afla noutăţi.În acelaşi timp, consider că a fost un prilej de a crea şi de a ne afirma.Astăzi m-am bucurat să văd “Numărul 17 “tipărit.Cred că va fi şi ultimul, nu-i aşa?Pe de o parte e bine, pentru copaci.Dar, pe de altă parte, îmi pare foarte rău pentru că nişte comentarii maliţioase au reuşit să doboare această publicaţie (după cum am înţeles din articolul doamnei Agachi).Pentru unii, e mai plăcut să citeasă o foaie de hârtie, cu parfumul ei incofundabil, decât să se holbeze în faţa monitorului.Mai sunt şi astfel de persoane,(pe cale de de dispariţie, ce-i drept), dar sunt destui cărora le pasă.Şi prin renunţarea la printarea ATLN-ului, vor fi împinşi din nou în mrejele Internet-ului.Şi eu apelez la Internet destul de des, e util aproape la orice, dar nu şi la lectură!
February 22nd, 2008 at 3:40 pm
ar fi mare pacat sa nu se mai tipareasca atl news…deoarece reprezinta pentru noi cei din laurean o sursa de informare.intr adevar internetul este si el o sursa dar vorba adelinei poate unii au placerea mai mare si le atrage interesu in momentul cand citesc o foaie decat sa stea ca robotii in fata calculatorului.o solutie ar fi aceea ca sa se tipareasca atl news in mai putine exemplare si astfel am scapa de aceea problema cu aruncatul foilor….dar acum depinde numai de binevointa elevilor.
February 22nd, 2008 at 3:42 pm
Aşa e, ma gândisem şi eu că ar fi bine să se tipărescă mai puţine exemplare…
February 22nd, 2008 at 3:44 pm
Chiar dacă nu sunt o elevă care trimite articole spre A.T.L.N totuşi imi pare rău ca nu se mai tipăresc pe hîrtie anumite comentarii, observaţii si păreri trimise de elevi din liceul A.T.Laurian….avînd in vedere că aproape totii adolscenţii beneficiază de accesul la internet,intr-un fel e bine, pentru ca astfel pot citi mai mulţi elvei A.T.L.N-ul şi bineînţeles ajuta si la salvarea copacilor, dar la cît de multe file au fost folosite pentru tipărirea ziarului( nu foarte multe), se putea continua cu A.T.L.N-ul prin liceu….ca o simpla cititoare,nu pot altceva sa spun decît ca ideea cu ziarul in Laurian este foarte bună…de acum sper să nu se desfiinţeze de tot, din cauza unora care nu sunt mulţumiţi de ceea ce este publicat, din motive mai mult sau mai puţin întemeiate,ar fi mare păcat…..eu nu sunt nici pro nici contra publicării ziarului pe internet, orice ar fi, doresc ca A.T.L.N-ul sa rămînă mai departe pe viitor…
February 22nd, 2008 at 4:49 pm
@Adelina Pînzaru , mi-a plăcut ultimul articol din ATLnews
@laura, nu trebuie să scrii, important e că citeşti. Nu toţi ne-am născut poeţi, ziarişti, fotbalişti etc.. În continuare ATLnews va exista online (nu că mi-ar conveni), totuşi e ceva.
Ar trebui să facem ceva, nu de alta, dar iniţiativa a fost superbă, e păcat să renunţăm. Eu am noroc cu blogul, aici gândurile îmi sunt comentate şi răscomentate şi voi putea continua scrie până mă voi plictisi. Dar, voi puteţi continua cu ATLnews, fie el şi online. Eu voi continua să scriu acolo, pentru că o fac din plăcere. Aşa că Adelina, Andreea, Laura şi toţi ceilalţi ce scrieţi în ATLnews, keep up with the good work(nu-mi place cum sună expresia în română)
February 22nd, 2008 at 10:15 pm
Mulţumesc,Liviu.Şi totuşi, nu mă resemnez.Cred că nimeni nu o va face.Insist: dacă s-ar tipări mai puţine exemplare, nu s-ar mai arunca foi şi ar beneficia şi natura.Şi e mai la îndemână pentru unii să citescă o foaie, decât să caute pe Internet.E şi mai simplu.
February 22nd, 2008 at 11:07 pm
Dacă am fi avut la Pedagogic ceva cum spune elena agachi că era „Ghilotina”… ne ghilotina doamna Mardare pe toţi!
February 24th, 2008 at 10:53 pm
Mă gândesc să punem, pe fiecare nivel, un loc, un locuşor (o cutie de carton, de pildă) în care să lăsăm câteva exemplare printate din ATLN… Să le ia cine doreşte, cine nu, nu va fi tras de mânecă!
Dragii mei, atât cât se mai poate, folosiţi avantajul de a avea un profesor de partea voastră!
Şi apoi, ia să ne gândim, ce anume a deranjat şi deranjează: faptul că am publicat nite situaţii cu absenţe! Rezultatul? Mulţi dintre cei vizaţi au adus adeverinţele medicale (şi i-am salvat, practic, de la a le fi scăzută nota la purtare mai mult decât dacă nu le-ar fi adus, in timp ce alţii au plecat de bunăvoie ori au fost exmatriculaţi! Asta, evident, după 200 de absenţe pe sem I, şi fără ca ei să facă cel mai mic gest de a rămâne!…)
A mai deranjat faptul că un copil de clasa a IX a le spune colegilor săi să mai scrie o scrisoare, să mai citească o carte… Au sărit ca arşi cei de clasa aXII a, nu cumva să accepte ei lecţii de la cei mici! Foarte rău pentru cei care cred asta! mai ales că cei mici apără o cauză justă! Că ei încă nu au talentul de a scrie, aşa cum îl au cei mari, asta trebuie tolerat (în fond, abia au terminat clasa a VIIIa!) şi nu pus la zid!
A mai deranjat Campania “Salvaţi limba romana”, au protestat , dar neconvingător, apărătorii lingvismului deformant de pe Net.
Aşa nu vom realiza niciodată nimic! Acest mod de a ne da cu stângul în dreptul ne defineşte ca români! Cum apare unul cu o idee, cum vin 100 să-i dea în cap! credeam că e valabil la noi, cei maturi, dar iată că sunteţi atinşi şi voi de acest tip de provincialism…
Dacă am produce numai laude, sigur că am plictisi pe toţi şi chiar n-ar mai citi nimeni un rând… Aşa că, deranjant sau nu, ATLN trebuie să meargă mai departe! Nu vă opreşte nimeni să ne comunicaţi ideile voastre! ATLN nu e o foaie a câtorva, exact asta vreau să evit. Oricine poate să scrie, evident dacă:
1. are suficientă demnitate să se iscălească;
2. poate scrie în limba română, o limbă pe care mulţi spun că o cunosc, dar de care şi mai mulţi s-au descotorosit ca de o zdreanţă!
February 25th, 2008 at 12:14 am
Ok, deci, oare când o să se termine faza cu vestitul blog, nu ştiu. Cred că mai important acum ar fi cum să trecem de asta şi mai ales ce facem mai departe? Păi, pe mine de exemplu m-a cam părăsit inspiraţia, din această cauză nu am mai venit cu articole noi (din cauza aceasta, sau poate din pură lene), am să public însă, cu riscul de a ridica iar liceul în cap ceea ce am scris într-un moment de “rătăcire”(mai precis n-aveam despre ce scrie si atunci m-am jucat putin. E chiar distractiv uneori…ar trebui să încercaţi şi voi) asta încerc să vă spun! Nu avem cum să reuşim fără voi, nu avem cum să facem ATLN să nu mai fie plicticos dacă nu avem materiale de unde să putem alege. Cei ce nu scriu…de unde ştiţi voi cine e născut pentru a scrie şi cine nu dacă nu încercaţi. Eu aş vrea pe cât posibil să ridicăm puţin standardele ziarului şi dacă avem cu cine, cred că lucrul acesta este foarte posibil. Am înţeles criticile voastre pozitive, cu toate acestea, toţi ne dorim visul împlinit cu cât mai puţină muncă, dacă s-ar putea face singur si să iasă şi perfect!! Până acum au muncit cam 2-3 oameni la un număr şi aceşti oameni se tot repetă…nu cred că asta este soluţia. Când ziarul a apărut, toată lumea era entuziasmată, şi ieşeau chiar articole foarte bune. N-ar trebui să ne întrebăm unde s-a dus entuziasmul acesta? Şi ce ar trebui să facem în priviinţa asta? Drept pentru care aştept de la voi idei pentru o nouă formulă, pentru noi subiecte, idei pentru noutate în general. Trebuie să surprindem cu ceva dacă vrem ca lumea să ne mai creadă, nu? Ce spuneţi? Aştept răspunsurile voastre pe adresa atl.news@yahoo.com. Ne mai auzim! Mulţumiri Zeffy! Şi respect!
February 25th, 2008 at 4:48 pm
Pare amuzant pentru privitorul de altă vârstă şi detaşat, pentru privirea mea, spre exemplu, tot melanjul de percepţie din jurul ATL news. Dezbaterea e, în fond, foarte serioasă şi fecundă în sine, coagulând energii până acum pasive ale tinerilor din Laurian. Sunt de notat, în toată zarva, aplombul textelor şi vocaţia dezbaterii. „Foaia bi-săptămânală” ATL news, atâtea numere câte au apărut pe hârtie, a declanşat lupta între generaţii – să o numim clişeistic dar sugestiv – între elevii care ţin să se exprime, cei abia veniţi, de a IX-a şi cei care se vor desprinde în curând, poate cu frustrarea că lor le-a lipsit ceva în toţi aceşti ani, cei de a XII-a.
Campania „salvaţi limba română” a devenit o ofensă asupra unui fel de a fi, e percepută de aceia care şi-au asimilat româna într-un mod personal (narcotizaţi de mess) ca o agresiune asupra intimităţii. Ei şi-au dezvoltat un argou scris, poate plecat dintr-o revoltă anti-sistem şi iată, se găsesc unii conformişti, fraieri de conformişti, să revină în normă. Norma e greţoasă, ţin să o spună tranşant utilizatorii argoului mess, vă găsiţi voi, cei care nu aţi făcut exerciţiul distrucţiei şi abia apoi, eventual, al pocăinţei să militaţi pentru salvarea limbii, ca şi cum s-ar putea salva zidurile de grafitti şi nunţile de manele. În jurul ATL news s-au pus în mişcare de la critica excesivă şi disproporţionată în raport cu tremurătoarele şi, totuşi, solidele argumente dintr-un articol al campaniei (omul, o „trestie gânditoare” e la Pascal, iar o astfel de modelare tremurândă surprinde şi fragilitatea dar şi forţa), până la răbufniri anonime în scris, de o violenţă amuzată („În orice caz, nu ştiu unde vor boboceii să ajungă cu aceste articole, dar dacă au vrut să enerveze pe colegii lor mai mari ..ei bine , au reuşit … eu , personal sper să ningă afară să bulgăresc toţi picii de a9a să vadă ei cine face legea în Laurian.”).
Pentru copii aceştea, toţi care sunt capabili să exprime un gând, publicaţiile Laurianului trebuie să existe cu orice efort.