Blogu’ lui Zeffy

Iata-ma. Sunt o persoana normala.

Merg la scoala, ma rad in cap si imi pun pierce in personalitate folosind un blog. Bine, bine…Nu ma rad in cap.

Iata-ma. Sunt eu. Un eu oarecare, care are o lene atat de nebuna incat nu mai pune diacritice. Un eu cu probleme, parinti…Iti vorbeste un eu de 16 ani. Mi-e lene. Mi-e lene sa traiesc, sa mor, sa mananc, sa-mi fie foame, sa-mi fie frig, sa-mi fie cald…Mi-e lene sa fiu. Mi-e lene sa zbor. Mi-e lene sa ma citesti.

Chiar n-am chef acum. N-am chef de jocurile tale de copil batut cand nu trebuie, nu vreau sa raman cu vanatai verbale si NU, dar NU te vreau. Bine, bine. Poate putin. Ma invinetesc usor oricum.

Ce simti acum, cand ma citesti? Fiindca, printre literele astea, printre secundele astea, pe ecranul tau sunt Eu. Nu vreau sa ma citesti, si totusi , uite. Postez. Scriu. Pentru ce? Pentru tine.

Pentru mine.

Pentru nimeni.

Astept momentul cand noi vom deveni ceilalti. Cand colivia de degete se va deschide si sufletul meu se va tara din mana ta. Dar…Va pleca oare?

Leda. Asa ar trebui.

This entry was posted on Saturday, February 16th, 2008 at 1:10 am and is filed under Ideile altora. You can subscribe via RSS 2.0 feed to this post's comments. You can comment below, or link to this permanent URL from your own site. Your comments will appear immediately, but I reserve the right to delete innapropriate comments.