Nemurire printre perne II
Dar deja nu te mai aude. E in transa, se misca de parca ar avea fier in loc de piele. Se da jos din pat, mecanic, se indreapta spre fereastra.
-Ce faci?!
Tot nu te aude. Nu incerca s-o opresti. Stie ca nu o mai vezi. Ca nu mai vrei sa o vezi. Ca…N-ai vazut-o niciodata , de fapt. Stii de ce si-a baut Durerea? Ca sa n-o bei tu.
Fugi…Fugi dupa ea. Ia-o de langa geam si pune-o pe pat. Spune-i ca o iubesti. Asa, de chestie. Poate-i trece…
Te uiti la sticluta goala de pe noptiera si la gura ei care inca mai poarta o picatura albastra pe buza de jos. O saruti si parca ii smulgi din ea durerea. Ii smulgi cuvintele nerostite cu gura. Ti-a placut s-o minti? Dar…N-ai mintit-o numai pe ea. Te-ai mintit si pe tine. In cautarea adevarului am pornit cu totii cine se impiedica pe drum e dator sa se sacrifice pentru ceilalti…
Ai aflat adevarul nerostit de ea.
Te-ai impiedicat pe drum, dar ai continuat. Adica, intr-un fel, ea a continuat pentru tine, prin tine. Dumnezeule, ce proasta. Nu inteleg de ce face atatea pentru tine cand tu… Tu ai lasat-o sa-si bea singura Durerea.
-N-am lasat-o.
Leda
Explore posts in the same categories: Ideile altora
February 12th, 2008 at 7:45 pm
-Ba am lasat-o.
Conteaza ca am baut pe ascuns sticluta mov si pe cea galbena? Nu.
Conteaza ca n-am stiut? Nu.
-Am lasat-o…