De pe mail
Am primit azi un mail care m-a lăsat puţin cu gura căscată. O cititoare m-a rugat să public tot ce mi-a scrie ea, fără să-i scriu numele:
Viaţa mea este o chestie relativă, căci după cum zice “religia” mea, după moarte nu mai este nimic. De ce să mă oprească ceva? De ce să n-am voie să beau până când cad sub masă, de ce să nu fumez şi să-mi înnegresc plămânii, de ce să nu mă droghez şi să mă simt într-adevăr BINE măcar câteva ore… de ce să am principii care oricum nu mă ajută cu nimic, poate doar câştigarea respectului unor persoane cărora oricum nu le pasă prea mult, care oricum sunt inferioare faţă de puterea ta psihică şi care oricum o să te uite nu mult după ce mori. De ce să fac ceva ce nu-mi place sau să mă abţin de la ceva ce-mi place doar pentru că aşa e normal în lumea lor? Ce e normal şi ce e moral e foarte discutabil în zilele noastre, aşa că de ce să mă mai complic? Ştiu că nu sunt singură, simt asta! Tu care poţi să-mi răspunzi la întrebările astea mai bine ca mine, eşti un geniu în lumea mea.
p.s. Nu ţin la sănătatea mea!
Ce am înţeles eu din mailul fetei. E puţin disperată, are nevoie poate de ajutorul părinţilor sau a unui psiholog. Este păcat pentru că nu a înţeles prea bine de la viaţă şi mai ales că o iroseşte pe degeaba. Cei care preţuiau viaţa, nu se mai pot bucura de ea ;((
p.s. Ieri am primit pe mail, o poezie a unei fete de clasa a 9 care cam tot aşa zicea. Ea vrea să moară, ea e coolă, ea e emo.
Explore posts in the same categories: Ideile altora
January 22nd, 2008 at 11:35 pm
nu cred ca e vorba neaparat de a nu pretui viata ci poate de frustrarea unei persoane care se vede ingradita de oameni…faza cu superioritatea mi se pare cam prea mult….si mai invata sa scrii zeffi ca ai o mie de greseli:)):P:*
January 23rd, 2008 at 12:48 am
E dreptul fiecaruia sa vada viata cum vrea, mai in roz, mai in maro, mai in negru. Pe de alta parte, e obligatia celor apropiati (subliniez celor apropiati) sa incerce sa ii arate cuiva care vede viata in culori inchise si partile luminoase. Daca tipa asta e o tanara (as in adolescenta sau oricum, pana in 22-23 de ani sa zic) atunci n-a fost crescuta ca lumea, cineva a scapat-o din mana, pentru ca nu e normal sa gandeasca asa. A slap in the face si isi revine. Daca e mai mare de atat, atunci asta e concluzia la care a ajuns dupa experienta de viata, si nu poate spera decat ca cineva sa ii arate contrariul. Mai exista posibilitatea sa scrie asa ceva din teribilism sau…porniri literare ciudate (pe care eu nu le agreez). Vezi si tu…
January 23rd, 2008 at 3:03 pm
curiozitatea mea ar fi urmatoarea: ti-a dat si vreun motiv pentru care te-a rugat sa publici aia? Fiindca, din punctul meu de vedere, exista posibilitatea ca randurile alea sa nu fie prea sincere din moment ce au fost scrise pt a aparea aici si, ma alaturi lui Jalane, si suspectez un pic de teribilism
January 23rd, 2008 at 10:16 pm
stiu foarte bine despre cine e vorba
January 24th, 2008 at 2:04 pm
si atunci? care ipoteza e cea reala? e “coola” emo si teribilista? sau e o adolescenta suparata pe viata din motive de genul “am luat un 2 la mate si nu-mi mai dau parintii bani sa ies in oras weekendul asta” ? sau intr-adevar are o problema ?
January 24th, 2008 at 7:16 pm
are o problema grava…
January 26th, 2008 at 11:26 pm
Nu trebuie să se abţină de la băut, nu trebuie să se lase de fumat, nu trebuie respecte regulile jocului ca să joace. În ziua de azi, toţi sunt diferiţi, sau cel puţin fac tot posibilul să fie diferiţi… Ca să fii ieşit din comun astăzi trebuie să fii banal, obişnuit. Principiile nu le respecţi ca să obţii admiraţia celorlalţi, ci pentru a obţine ceva respect de sine. Problema constă, în opinia mea, lipsa unui tovarăş de suferinţă. Este foarte uşor să afişezi în fiecare zi o faţă sweet şi inocentă şi înăuntru să ştii că nu poţi vorbi cu nimeni, că încă nu ai cunoscut pe cineva care să merite încrederea ta şi căreia să i te destăinui. Sunt probleme specifice vârstei dacă mă întrebi pe mine.