Incearcă
“Are nouă vieţi.Poţi să o arunci de la balcon,oricum va cădea in picioare.Hai incearcă,nu-ţi fie frică!!”…o frază dintr-o discuţie purtată cu fratele meu,undeva la vârsta de 5-6 ani când tata s-a îndurat de noi după multe rugăminţi pecetluite cu lacrimi de crocodil si ne-a luat o pisică.Mai bine n-o făcea,a trecut prin prea multe sărăcuţa.Eh,copii entuziasmaţi !…
Şi noi,oamenii,avem nouă vieţi!De fapt nu,avem mult mai multe.Avem câte vrem!Putem muri ori de câte ori vrem într-o zi!Şi reînvia imediat!…Fiecare îşi alege,în funcţie de cât de mult doare.Sau de cât de mult vrem să ne doară.Şi totuşi,dar până când tot mereu?
Suntem tari,suntem luptători.Oricât am sta in “moarte clinică”,găsim calea de întoarcere,TOT TIMPUL! Nu avem nevoie de aparate care să ne ţină în viaţă.Avem nevoie doar de iubire!Din toate punctele de vedere.De atenţie şi înţelegere.
Mi-e dor de copilărie.Când totul era frumos şi nou!!Cu întrebări şi griji specifice vârstei…sincere şi nevinovate…croşetate însă mereu cu răspunsuri si soluţii.
M-am săturat să văd pe stradă numai lume tristă,gri.Priviri reci fără de speraţă.Gânduri in finaluri apocaliptice.
Da, e greu.Însă..de ce să nu schimbăm,când putem?Nu există nu pot,există nu vreau!Într-un fel sau altul,poţi schimba!Cât de puţin.Şi tot e mai bine!Bucuraţi-vă!
Chiar e posibil…2 copii de 5-6 ani au reuşit!…Pisica a căzut in picioare!TOT TIMPUL!;)
Postul de mai sus este scris de Alessy, care va mai scrie pe aici. Are cont, deci îşi face de cap
E studentă la Iaşi, jurnalism , e de treabă, fumează şi cam atât… restul vedeţi voi…
January 15th, 2008 at 6:07 pm
=)) chiar ma pregateam sa-ti scriu ca nu prea pare stilul tau si sa te intreb ce ai patit (noroc ca am avut inspiratia sa citesc pana la sfarsit)
anyway… nice tu see u here, alessy. Imi place postul asa ca am sa urmaresc cu interes ce mai urmeaza.
January 15th, 2008 at 6:12 pm
Omul se mai schimbă.. poate îmi schimb stilul
January 15th, 2008 at 6:35 pm
îmi place că scrie pe un ton optimist. uite încă cineva care promovează talente noi
Liviu, aruncă o privire la mine pe blog şi caută “cross-blogging” . poate te-ar/v-ar interesa 
January 15th, 2008 at 6:42 pm
Maturitate, maturizare, oamenii se maturizeaza…Cat de banal suna…Auzim si folosim aceste cuvinte zilnic, fara a realiza nocivitatea lor.
Pentru ca un om, orice om, trebuie sa ramana copil pentru a fi Om…
Dar ne maturizam…avem chestii serioase de facut: sesiuni, examene, job-uri..
Cine mai are timp de iubire, speranta si nevinovatie, cand are de facut atatea lucruri mature…???
Cine mai are timpul si curajul de a arunca pisica…???
Cine?
Si totusi, ma duc sa caut o pisica..
Ma duc sa cumpar vata pe bat..
Pentru ca vreu sa stiu “de ce”si “cum” si “cand” si “unde”…
Pentru ca nu e prea tarziu sa ma (re)gasesc…
January 15th, 2008 at 7:20 pm
multumesc pt commenturi…am avut emotii,e prima data cand postez…:)…Ieatsu sper ca ai gasit pisica.niciodata nu e prea tarziu;)
January 15th, 2008 at 10:36 pm
@ A.Faith m-am uitat şi ştiu. eu nu scriu pe ton optimist (vezi postul precedent). Dar daca tu vrei să scrii la mine, you’re welcome!