Blogu’ lui Zeffy

Lung e drumul drumetului si ascunse sunt caile sale; caci pribeag pe taramul tuturor, vesnic cautand ceva ce inima-i spune ca-i de negasit, ce nici el nu stie. Stie doar atat: ca amarnic ii va fi sorocul, de-ajuns va fi si patima sederii si mistuit fi-va de urgia visului neimplinit, inmormantat in glia chiar de el aleasa.
Dorind mereu un lucru fara de valoare, rebegind in lung si-n lat mosiile altora, ajunge el, plecat om simplu si manat de-a aventurii vraja, mai bogat decat regii regatelor ce le strabate; astfel facand el, nu unul, ci toate, le ia in blanda-i stapanire, avutu-i creste precum setea ciutei in mijloc de grohotisuri sterpe. Creste si se intareste zilnic, pe masura ce pasul sau numara caile, iubind doar insasi calea ce nici el nu o stie, caci ea doar alege a drumului chemare.
Lung dar e drumul drumutelui si ascunse sunt caile sale…

This entry was posted on Tuesday, December 25th, 2007 at 2:32 pm and is filed under Ideile mele. You can subscribe via RSS 2.0 feed to this post's comments. You can comment below, or link to this permanent URL from your own site. Your comments will appear immediately, but I reserve the right to delete innapropriate comments.