Citesc Monitorul
Si ma apuca rasul. Pe bune. Articolele nu sunt chiar asa de slabe, dar subiectele sunt. De exemplu azi, au avut un articol special consacrat copiilor nascuti pe 22 decembrie 1989. Ei au luat interviu la vreo patru fete, dar de fapt mai sunt 2-3 tineri care s-au nascut in aceasta zi. Unul din acesti tineri este si Vicky, o tanara majora ce invata in C.N.”A.T.Laurian”. Am intrebat-o si eu cum se simte ca fata nascuta in aceasta zi. Iata ce mi-a zis:
Pai revolutia a fost un moment decisiv pt tara cu siguranta majoritatea zic acuma ca se traia mai bine. Ma simt oarecum mandra ca m-am nascut la revolutie, de asta mi-au pus parintii si numele Victoria.
In plus, ea n-a primit scrisoare de la Ion Iliescu. In fine, articolul din Monitorul este aici La multi ani tuturor nascuti azi, in special colegei mele, Alexandra si lui Vicky 
Intr-adevar, azi se implinesc 18 ani de cand Romania este o tara libera. O fi mai bine ca inainte, o fi mai rau, nu stiu. Dar multi nu inteleg ce inseamna libertatea, se cred liberi, dar de fapt nu sunt. Sunt prinsi intr-o lume in care puterea banilor face totul. Nu am chef sa critic lumea sau sa gasesc metode de rezolvare a problemelor lumii, dar am gasit un post bun pe aceasta teme scris de Ankutzu. Am rugat-o si mi-a dat voie sa redau postul… Se cheama “Revolutie la majorat”
Asa suna titlul stirilor de pe TVR2. Penibil sa sarbatoresti un “majorat” al unei intamplari nu prea placute pentru istoria romaneasca.
Nu neaparat neplacute, insa pe care unii oameni prefera sa o uite, sa o stearga din memoria lor. Au trecut 18 ani de cand au murit mai mult de o mie de oameni ca sa ce? Ca sa avem noi libertate.
Liberatea de a injura, de la ne purta urat, de a duce numele acestei libertati la un pol opus, cu conotatii vulgare, cu tente de incultura. Aiurea, nu?
Fiind adolescent, cum sunt si eu, nu prea te intereseaza ce s-a intamplat atunci. Mai pe scurt si in limbaj popular, ti se rupe.
Te doare in fund de viata pe care o duceau oamenii inainte, desi era mult mai decenta din punct de vedere al organizarii si ordinii totale, a ratei scazute a criminalitatii si a unei oarecare paci care iti asigura linistea. Te doare in fund, pentru ca acum ai tot ce iti doresti si iti place cum te-au crescut ai tai, in puf sau nu, dar ai avut tot ce ti-ai dorit si nu ti-au lipsit prea multe.
Ti-au povestit ai tai cum stateau la coada ca sa iti ia lapte praf, sau branza, sau carne, ca sa cresti mare si frumos?
Ti-au povestit cand le mai aduceau rudele lor din alte tari pachete de Kent lung? Era ca si cand dadusera de cea mai mare avere. Razi, nu-i asa? Ti se pare frectie? Iar tu stai ca bastanu` acuma si fumezi Dunhill la greu fara sa stii ca, pentru ca tu sa fumezi Dunhill, o mie de oameni au murit.
Te intereseaza? Ar trebui.
Explore posts in the same categories: Ideile mele, botosani oras frumos, Romania is my country
December 22nd, 2007 at 5:26 pm
Mi se pare mie, sau Ankutzu se situează pe undeva la mijloc în problema comunismului? Adică îi găseşte şi părţi bune, şi rele…
December 22nd, 2007 at 9:47 pm
pai de asta am citato. n-am avut chef sa ma apuc de politica si mi s-a parut un post chiar reusit, in care pune punctul pe I.
December 22nd, 2007 at 11:37 pm
Acum am întrebat, ca să fiu sigur că nu mai fac vreo gafă.
Evident că nu sunt de acord cu aserţiunile din articol (criminalitatea nu era în nici un caz mai scăzută, la câte crime făceau Securitatea, Ceauşescu şi acoliţii lui, iar „ordinea totală” înseamnă de fapt dezordine totală într-o economie a administratorilor, unde toate deciziile sunt arbitrare şi stabilite pe linie politică; cât despre „pace”, „liniştea” care domnea în ţară poate fi confirmată doar de paranoia românilor după Revoluţie, care credeau că din clipă în clipă o să-i invadeze „puterile străine”).
Deşi calea de mijloc pare de multe ori rezonabilă, aici nu este. Desigur, poţi să crezi ce vrei.