Blogu’ lui Zeffy

“Multi ani traiasca! Multi ani traiasca!” Razvan se trezi. Nu stia ce e cu el. Isi dadea seama ca era ziua lui. Sora si fratele lui au sarit pe el tragandu-l in mod comic de urechi.
-La multi ani, copile! Sa cresti mare, sa fii sanatos!
-Mersi, mama! Va iubesc mult de tot! Pe tine, pe jucausa asta mica si pe fratele meu. Va multumesc pentru surpriza!
- Mami, mami unde e chitara?? spuse micul diavol
-Ce chitara? intreba mirat Razvan
In acel moment usa camerei se izbi intr-un mod violent. Toata lumea se speriase, iar un ras violent se auzi de dupa peretele camerei. Tatal se impiedicase si scapase cadourile din mana. In camera era acum un ras general. Intr-un final, tatal era fata in fata cu fiul sau. Nu-l mai vazuse de 2 ani. Fusese plecat in Anglia, la munca.
-Baiete, la multi ani ca mare te-ai mai facut! Cat mai ai acum?? Hm.. 18 ani?? ohooo.. esti major, ce mai!! Ai grija ca acum politia e cu ochii pe tine !!
-Tati!Tati!! Eu nu inteleg! Cum adica de acum politia va fi cu ochii pe Razvan?? Ii coase ochii pe haina lui?!!? intreba nedumerita mica printesa, facand o fata nervoasa.
In camera izbucni un ras general.
Tatal ii inmana baiatului, marele cadou. Era tot ce-si dorea! O chitara cu care sa infrunte linistea. Pentru el muzica era ca un trandafir pe campul dezgolit ce rupe tacerea primei zapezi cazute. Lua chitara in mana si incepu sa ingane o melodie.

Help me if you can, I’m feeling down
And I do appreciate you being round
Help me get my feet back on the ground
Won’t you please, please help me

Era singura melodie pe care o stia s-o cante la chitara. Era bucuros, era in al noualea cer!

Un huruit se auzi din camera alaturata. Un radio vechi de mii de ani isi scuipa plamanii, facand un zgomot infernal prin holurile internatului. Toata lumea s-a trezit. Razvan se trezi cu un zambet in coltul gurii. Ce vis frumos avuse. Era tot ce-si putea dori pana acuma. In vis avea tot ce avea nevoie, o familie fericita, o chitara cu care putea sa-l imite pe idolul sau John Lennon. Auzise o data un cantec al Beatlesilor si de atunci memorase o strofa. Atat. Nimic mai mult. Isi auzise numele strigat. Era directoarea.
-La multi ani, baietele! Ai optspe ani! Iti dau voie sa mai stai o luna la noi si apoi pa baiete! Esti major!
Atat i-a trebuit sa auda!! Iesise ca un nebun din biroul directoarei, se duse glont in camera, isi lua haina si fugi pe strada. Strada va deveni in curand casa lui. Mergea ca un betiv pe strazi, nu putea gandi, nu stia ce sa faca. Ii era frig.Afara era foarte frig, era decembrie. Primii fulgi de nea se jucau innebuniti in jurul lui. Se ascunse intr-o biblioteca, in care isi mai petrecea timpul. Salutase politicos pe bibliotecara si se duse printre miile de carti ce tipau sa fie alese. Alese una la intamplare si o deschise. Izbucni in plans. Era Bacovia. Dezcumpanit citi cu voce tare: ” Aici sunt eu un solitar/ Ce-a ras amar si-a plans mereu…..”

La multi ani, baiete!

This entry was posted on Thursday, December 13th, 2007 at 11:02 pm and is filed under Ideile mele. You can subscribe via RSS 2.0 feed to this post's comments. You can comment below, or link to this permanent URL from your own site. Your comments will appear immediately, but I reserve the right to delete innapropriate comments.