Blogu’ lui Zeffy

Si a vazut-o. Era ea? Da, era ea sau cel putin asa parea. In maretia apusului se vedeau doar niste umbre de persoane. Inima ii batea din ce in ce mai tare. Acum era la mai putin de un metru de ea. Nu stia ce sa-i zica. Ii era teama. Daca va face o greseala? O mare greutate ii apasa pe umeri. Simtea ca daca va face o mica greseala in exprimare, un cuvant rostit gresit, soarta lumii era periclitata si bineinteles si viata lui. Totul depindea de acea discutie. Era nehotarat. Se oprise. Pe langa el treceau cupluri de indragostiti ce-si jurau dragostea vesnica si care se sarutau cu patos, facandu-l invidios. Murea de invidie. O iubea in taina de cativa ani. De fiecare data cand o vedea pe strada trecand, un nod i se punea in gat. Vroia s-o salute, dar nu putea. De multe ori i-a scris scrisori de dragoste, dar niciodata n-a avut curajul sa le trimita. Nu putea. Dar oricum era hotarat. Azi era o zi speciala. Era ziua lui. Nimeni nu-si aduse aminte de aceasta zi. Era ca un lup singuratic ce umbla prin munti. O singura dorinta avea: s-o salute pe femeia visurilor lui, iar daca aceasta ii raspundea cu un zambet la salut pentru el era destul. Doar atat avea nevoie.
Un vant usor adia pe malul marii. Totul era perfect. Apa marii se unise cu cerul intr-un tot unitar. Peisajul era de vis. Parca era rupt dintr-o pictura a unui mare pictor.
In sfarsit gasi curajul. Era chiar in spatele ei, in asa fel incat parfumul ei frantuzesc ii amintea de mirosul trandafirilor din gradina bunicilor lui. I se puse un nod in gat. Tusi incet. Ajunse langa ea, facand astfel imaginea celor doi indragostiti ce privesc apusul. Incerca sa intra in vorba cu ea, folosind fel de fel de nimicuri, trucuri masculine clasice de a atrage atentia unei fete. Aceasta ii raspunse foarte prietenoasa si ii zambi. Atat ii trebuia lui. Contempla zambetul, il fotografiase mintal. Nu avu puterea sa-i mai spuna nimic. Se simtea ca un adolescent ce cunoaste pentru prima oara o fata. Nu stia ce sa faca… Isi lua coada intre picioare si fugi catre necunoscut. Atat vroia. Nimic mai mult….

This entry was posted on Friday, December 7th, 2007 at 10:25 am and is filed under Ideile mele. You can subscribe via RSS 2.0 feed to this post's comments. You can comment below, or link to this permanent URL from your own site. Your comments will appear immediately, but I reserve the right to delete innapropriate comments.